“In primul rand trebuie sa construiesti un pod catre lumea copilului tau. Abia atunci poti sa-ti iei copilul de mana si sa-l calauzesti inapoi peste pod catre lumea ta.”
Imi amintesc cu emotie ziua in care am pasit in centru. A fost asemeni primei zi de scoala, erau primi pasi intr-o lume pe care nu o cumosteam decat de la TV, o lume pura si inocenta. Teoretic este usor, dar practic este greu, trebuie sa iubesti copii, sa te inarmezi cu rabdare, perseverenta si sa nu uiti cea ce este cel mai important, ca sunt persoane speciale.
Un chip angelic m-a intampinat si mi-a intins mana increzator spunandu-mi “Vreau sa lucrez cu tine!”
Am inceput cu pasi mici si sovaielnici, stiam ca nu va fi usor, ca va fi un drum greu si anevoios, dar nu imposibil. Fiecare copil este special, unic, trebuie sa te adaptezi cerintelor lui, sa incerci sa-l intelegi cat mai bine pentru a-l ajuta. Fiecare progres al lui pentru mine ca terapeut este un motiv de bucurie. Satisfactia ce o ai dupa o zi de munca este mare. Nicio zi nu seamana cu alta, fiecare zi este o noua provocare, un test. Dar sa nu uitam primul scop, functie al folosiri limbajului este de a indeplini nevoile si dorintele.
Vreau sa le multumesc acestor copii ca m-au acceptat in viata lor, ca-mi dau voie sa-i ajut sa invete sa devina independenti. Noi toti stim ca ei pot, deoarece ei lupta din prima clipa de viata, ei sunt niste luptatori innascuti.
“Nu trebuie sa accepti limitarile ce i s-au atribuit copilului tau. El are capacitatea de a invata si de a comunica, de a simti fericirea adevarata si de a creea relatii calde, satisfacatoare si pline de iubire.”